Designul are muzica lui

Designul interior seamănă cu muzica mai mult decât pare la prima vedere.
Nu pentru că ar fi emoțional sau artistic în mod demonstrativ, ci pentru că funcționează pe aceleași principii: structură, ritm, decizie și asumare.

Un spațiu, la fel ca o piesă muzicală, nu este „corect” sau „greșit”.
Este coerent sau nu. Funcționează sau nu.

Funcționalitatea este partitura

Pentru mine, proiectarea începe întotdeauna în 2D.
Transpus în termene muzicale, planul este partitura de bază.

Acolo caut poziția fiecărui element necesar, raportat la un „om virtual” care traversează spațiul zilnic. Mă interesează traseele reale: cum intră, unde se oprește, ce face, cât de des repetă aceleași acțiuni.

Abia după ce aceste drumuri sunt clare, trec în 3D.
Acolo intră elementele verticale: rafturi, oglinzi, iluminat, lucruri care nu apar pe plan, dar care influențează decisiv experiența.

Când aceste două etape sunt rezolvate corect, funcționalitatea spațiului este deja stabilă. Restul devine orchestrare.

Căutarea perfectului nu înseamnă blocaj

Cred că orice om creativ caută, într-un fel sau altul, soluția perfectă.
Nu ca scop final, ci ca motor de evoluție.

Această căutare ne duce către rezultate mai bune, mai rafinate, mai clare.
Problema apare doar atunci când perfecțiunea devine motiv de amânare.

În design, ca și în muzică, există posibilități infinite.
Dacă nu decizi să te oprești, proiectul nu se termină niciodată.

Când știi că poți merge mai departe

Nu simt niciodată că un proiect este „perfect”.
Știu însă când este suficient de bine rezolvat pentru a merge mai departe.

Atunci când:

etapele mele de lucru sunt parcurse coerent

funcționalitatea este clară

spațiul răspunde scopului pentru care a fost creat

Asta este linia de finish.
Nu perfecțiunea, ci funcționarea corectă.

Ritm, repetiție și structură

În muzică, ritmul îți dă stabilitate. În design, ritmul îți ghidează privirea.

Folosesc frecvent: culori mai complexe, texturi de lemn, structuri metalice bine gândite, mai multe scenarii de iluminat, controlabile separat

Privirea se mișcă de obicei rapid prin spațiu, dar proiectele mele sunt gândite astfel încât, în timp, să descoperi detalii. Un spațiu bun nu se consumă dintr-o privire.

Energic sau calm? Nu neapărat

Spațiile mele nu sunt definite strict ca fiind „energice” sau „calme”.
Pot fi ambele, în același timp.

Culoarea aduce vitalitate. Detaliul aduce ordine. Structura aduce stabilitate.

Îmi place ca un spațiu să aibă un touch de heritage, o ușoară nostalgie care îl face mai așezat, mai personal, mai autentic.

Impact, nu emoție regizată

Nu proiectez spații cu scopul de a genera emoții precise. Emoțiile sunt subiective.

Ce urmăresc este un impact clar: un spațiu care se remarcă, care are personalitate și care spune o poveste coerentă.

În rezidențial, povestea vine din oameni. În comercial, din brand și din valorile lui.

Autenticitate peste trenduri

Nu lucrez „mainstream”. Las trendurile să influențeze doar atât cât consider acceptabil.

Autenticitatea apare din: experiență, materiale, detalii, o doză de nostalgie

Dacă trendurile ar dispărea mâine, nu aș pierde nimic.
Aș continua să aleg elemente care funcționează, indiferent din ce curent provin.

Ca într-o piesă bună

Un spațiu bun nu trebuie să fie perfect.
Trebuie să fie coerent, funcțional și asumat.

La fel ca o piesă muzicală bine închisă, designul nu se termină când nu mai ai ce adăuga, ci când știi că este suficient.

Și asta, de cele mai multe ori, se simte.